O poveste care vrea să iasă în lume

O poveste care vrea să iasă în lume și o întrebare sinceră pentru cei care știu cum.

Există momente în viața unui debutant în ale scrisului când nu mai scrie pentru el. Nici pentru glorie. Nici măcar pentru a fi citit. Ci scrie pentru ca o poveste care i-a ars în piept ani întregi să nu se piardă.
Astăzi vreau să vă spun că am terminat manuscrisul romanului „Sub soarele sclaviei” – o poveste care nu m-a lăsat să respir liniștit până când nu i-am dat o formă. E o carte grea. Nu prin cuvinte, ci prin adevărul pe care îl duce în spate.

Am scris despre oameni care au fost vânduți, dezumanizați, loviți și totuși nu au renunțat la ceea ce îi făcea umani. Despre o fată care a îndrăznit să iubească dincolo de culoare. Despre un băiat care, deși numit “Kwame” nu și-a uitat numele adevărat-Addo Kufuor din clanul Nhyira.

Am scris despre piețele de sclavi din Tarkwa, despre plantațiile de cacao din Coasta de Aur și despre lanțurile invizibile care leagă și azi omul de uitare.

Nu e un roman istoric. Nu e doar ficțiune. Este un act de memorie.
Este poate cartea care m-a durut cel mai mult să o scriu și care m-a învățat cel mai mult despre demnitate.

În trecut, am publicat independent, pe Amazon, cu resurse limitate dar cu multă credință. De data aceasta însă, simt că această carte merită mai mult. Vreau să o public în România, acolo unde povestea poate găsi rezonanță profundă, acolo unde poate naște întrebări, empatie și poate o schimbare tăcută în sufletul celor care o citesc.

De aceea vă întreb, sincer și fără ocolișuri: Cunoașteți o editură, un agent literar sau o persoană cu suflet și curaj care să creadă în această poveste? Care să mă poată îndruma spre o colaborare autentică?

Nu cer favoruri. Cer doar o ușă între-deschisă prin care această carte să poată păși în lume.

Dacă știți pe cineva sau dacă chiar tu, cel care citești aceste rânduri, ai un gând, o direcție, un nume – îți mulțumesc din inimă dacă mi le poți lăsa într-un comentariu sau mesaj.

Pentru cei care au fost tăcuți toată viața, merită ca cineva să le spună povestea cu voce tare.

„Nu există lanțuri mai grele decât cele care leagă omul de uitare.”

(anonim african, preluat în deschiderea romanului „Sub soarele sclaviei”)

Cu recunoștință,
Călin Pintea